Motojurnal S.2 / 7

MV Agusta F3 Serie Oro – 2012

            Dacă sunteţi în căutarea vârfului de gamă exclusivist dintre super-sportivele de clasă medie, noul MV Agusta F3 Serie Oro este incontestabil deţinătorul acestei titulaturi.

            Cu un preţ dublu(aproape 25.000E) decât F3 675 Standard(11.990E) pe Serie Oro găsim suspensii mult îmbunătăţite cât şi posibilitatea de a alege dintr-o gamă foarte largă de finisaje şi culori plus opţiuni de personalizare extinse, toate astea pe fiecare dintre cele 200 de unităţi produse. Spun 200 pentru că aceasta este nr. limită maxim atins de Serie Oro. 

            Motorul cu trei cilindrii dispune de un arbore cotit contra-rotativ pentru a reduce vibraţiile şi este capabil de 126 CP la 14.500rpm, cu 500rpm până în roşu. Are 4 moduri de setare a puterii şi 8 nivele ale controlului tracţiunii.

Motor:                         3 cilindrii in linie, 675cmc, 4V, 4T, DOHC, răcit cu lichid

Alezaj X Cursă            79mm x 45.9mm

Putere                         126 hp @ 14500 rpm, Lim. 15000 rpm.

Cuplu                           71 Nm @ 10600 rpm.

Cutie de viteze 6 trepte

Transmisie finală           lanţ

Suspensie         faţă      Furcă telescopică hidraulică complet ajustabilă USD, 43mm

                        spate    Monoamortizor progresiv ajustabil pe compresie şi recul.

Frână   faţă      2 discuri x 320mm, etrier 4 pistonaşe  

            spate    disc 220mm, etrier cu un pistonaş.

BMW K 1300 S HP – 2012

            Puternic si dibaci, motorul lui BMW K1300 S se laudă cu 175CP.

            Quick-shifter-ul superb ajuta considerabil aperarea cutiei cu 7 trepte iar suspensia ajustabilă electronic din mers, ajunsă la cea de-a doua generaţie îşi arată din plin utilitatea pe drumuri de calitate variabilă.

            Anul acesta ca noutăţi notăm: pachetul HP optional, ce include o mulţime de detalii din fibra de carbon, plus eşapamentul Akrapovic. O alta versiune ce va fi disponibilă este cea cu pachetul Dynamics, cu schimbătorul treptelor de viteză asistat de HP.

Aprilia Tuono V4 R - 2012

            Construit pe platforma se suces a incredibilului RSV4, Aprilia Tuono V4R este un naked streetfighter de invidiat.

            Chiar şi cu motorul resetat pentru stradă, Tuono e capabil de 167CP la 11.150rpm si un cuplu de 111Nm cu 2000rpm mai devreme.

            Tuono cântăreşte puţin mai mult (având şi un volant mai greu) şi are un unghi la furcă puţin mai relaxat decât RSV4. Totuşi găsim o mulţime de gadget-uri electronice printre care trecem controlul tracţiunii, wheelie control, quick shifting, şi control la demarare, cât şi trei moduri de livrare a puterii: Track, Sport, si Road.

Gary Nixon

            Nativul din Oklahoma, Garz Nixon, este unul dintre cei mai de succes piloti din instoria Asociatiei Motociclistilor din America şi totodata unul dintre cei mai efervescenţi, în sensul frumos al cuvântului.

            Într-o carieră de 20 ani în curse, Nixon a marcat 19 victorii AMA National şi a câştigat mult-doritul AMA Grand National Championship... de doua ori!  Când s-a retras din competiţii, în 1979, era pe locul 6 în topul tuturor timpurilor şi pe locul 3 la victorii stradale, in urma lui Kenny Roberts şi Dick Mann

            Deşii majoritatea din cele 19 victorii naţionale au fost obţinute pe asfalt, Nixon era de asemenea unul dintre cei mai temuţi şi competitivi piloţi de dirt track ai acelor vremuri.

            Şi-a început cariera profesională la vârsta de 17 ani, în 1958, câştigând chiar în acel an Campionatul Oklahoma State Scrambles.

            După ce a perecut câteva sezoane în competiţiile statale, a spart gheaţa în 1963 obţinând o victorie la AMA Grand National Series. În acelaşi seyon şi-a făcut intrarea în topul celor mai buni 10 piloţi AMA, rămânând în acea companie elitistă până la finalul decadei.

            În 1966 îl întrecuse la punctaj pe cel mai victorios pilot, Bart Markel, apoi, în 1947 şi-a asigurat un loc în istoria motociclismului cu cele mai bune 5 victorii naţionale, obţinând râvnitul trofeu AMA No.1.

            Sezonul din 1968 a fost unul dintre cele mai competitive din istoria curselor AMA, Nixon adjudecându-şi doar 2 victorii. Totuşi  consecvenţa este cea care l-a dus la apărarea titului în faţa unui pilot stralucit, Fred Nix care concura pentru Harley Davidson şi care deţinea 6 victorii.

            Fred Nix îşi pierde viaţa într-o cursă tragică un an mai târziu iar Nixon refuza să mai participe în cadrul Campionatului Naţional AMA. Bătălia dintre cei doi pentru titlul campionatului din 1968 va rămâne una dintre cele mai memorabile momente sportive motociclistice.

           

            După recuperearea dintr-un accident serios în care suferise o gravă leziune a piciorului la o cursă de dirt-track în 1969, Nixon îşi va canaliza toate energiile pentru cursele pe asfalt. În 1973 şi 1974 obţine victoria AMA atât pentru echipa Kawasaki cât şi pentru echipa Suzuki. Cariera sa a fost pe punctul de a lua sfârşit când, în cadrul unor sesiuni de teste în Japonia se accidentează, suferind multiple leziuni.

            Deşi nu a participat la competiţii în restul anului 1974 şi 1975, Nixon se întoarce luându-şi revanşa în 1976 – Locul 1 la World Formula 750 Road Racing Series. O decizie controversată a conducerii îl va costa pe Nixon campionatul dar, la vârsta de 36 de ani a reuşit să câştige respectul comunităţii internaţionale a motociclismului sportiv, adăugând-o la deja legendarul statut obţinut în cursele SUA.

            S-a retras oficial din mediul competiţional în anul 1979, dedicându-şi timpul afacerii sale cu piese aftermarket pentru motociclete. Gary Nixon a ramas totusi manager al echipei, revenind ocazional în şa, cel mai notabil în cadrul evenimentului BMW Legends unde a câştigat cursa de la Daytona în 1995 şi în cadrul Marelui Campionat AMA Dirt Track din 2002.

            La data de 29 Iulie 2011 Nixon sufera un atac cardiac, plecând dintre noi pe 5 August din cauza complicaţiilor. Avea 70 de ani...