BMW F800R – 2012
BMW F 800 R se foloseşte de un cadru sport pentru a găzdui bicilindrul paralel, DOHC, de 798 cmc.
Lăudându-se cu 87CP la 8000rpm şi un cuplu puternic de 85N/m la 6000rpm BMW-ul F800R nu trebuie să împingă decât 199Kg.
Destul de ciudat ca apariţie, cadrul negru este un magnet pentru priviri, îmbraţişând conspirativul motor negru care stă agăţat, parcă aşteptând să încaleci. Deşii părerea mea complet subiectivă şi nefondată cum că adevăratele motociclete BMW trebuie să aibă un motor boxer, F800R promite multe şi se pare că ar fi o motocicletă gata de acţiune.
Echiparea standard
Motor – Bicilindru paralel 4T, 4V
Cutie de viteze cu 6 trepte
Evacuare din inox
Management digital al motorului
Frână faţă ajustabilă
Amortizor spate continu ajustabil
Doua discuri de frână faţă şi un disc frână spate
Ecran info (ceas digital, indicator al Km parcurşi, interval service)
Trusă de scule
Aprilia Mana 850 GT ABS –2012
Cuvintele „Transmisie Automată” sunt de multe ori îndeajuns pentru a pune pe fugă un motociclist. Totuşi, în cazul Apriliei Mana 850 GT ABS, ar fi o mişcare greşită.
O motocicletă cu aliură sportivă, dotată cu o transmisie variabilă continuă, complet automată, Mana se prezintă cu o manevrabilitate excelentă ce se alătură uşurinţei de utilizare. Modurile interschimbabile ale livrării puterii fac acest model să fie uşor de pilotat în stiluri variate, de la cele liniştite la agresivitate pură.
Pilotul poate schimba poziţiile transmisiei fără a folosi ambreiajul dar adevăratul farmec al Apriliei Mana 850 GT ABS este regăsit în modul complet automatic.
Semicarenaj cu parbriz ajustabil
Transmisie sport cu: schimbător secvenţial al treptelor de vitetă, controlat electronic, cu doua setări: manual, cu 7 trepte sau Autodrive cu trei modalităţi diferite de livrare a puterii:Sport/Touring/Ploaie.
Compartiment de depozitare a căştii, capabil să primească o cască full-face, buzunar pentru telefonul mobil, cutie scule/mănuşi, priză 12V.
Sistem ABS Continental cu 2canale, de ultimă generaţie
Furca USD de 43mm
John Surtees
Legendarul John Surtees ocupă un loc unic în istoria sportului cu motor. Nu numai că a câştigat 7 titluri mondiale la motociclism viteză intre 1956 şi 1960 dar a trecut şi pe domeniul celor 4 roţi, adjudecăndu-şi coroana în Campionatul Mondial de Formula 1.
Inventatorul unui stil controversat de pilotaj, în care se regăsesc rădăcinile stilului actual, cu corpul aplecat în afara motocicletei în curbe, mai câştigă alte şase titluri între anii 1958 şi 1960 la clasele 350cmc respectiv 500cmc. Desigur, a fost mai uşor pentru MV atunci ţinănd cont că principalii competitori se retrăseseră din competiţii (Norton, NSU). Dar nu trebuie uitat ca Big John, aşa cum era numit, pilota nebuneşte, doborând record după record prin Europa în mod regulat.
În 1959 rezultatele lui Surtees erau şi mai spectaculoase, concurând şi triumfând simultan atât în campionatul 350cmc cât şi la 500cmc. În 1960 reatinge performanţa de a câştiga la ambele clase, adjudecându-şi 5 victorii din 6 competiţii. Până la sfârşitul lui 1960 Surees era deţinătorul a 36 de victorii GP pe două roţi.
În 1961 se îndreapta către lumea competiţiilor automobilistice, intrând în analele istoriei ca fiind singurul pilot ce a câştigat campionate mondiale atât la motociclism cât şi la clasa auto. Într-adevăr, în 1964, alaturi de echipa Ferrari, câştigase titlul F1.
După interludiul auto, mai întâi ca pilor şi apoi ca inginer constructor, în prezent îl găsim pe Big John reîntors la prima sa dragoste, motociclismul, participând la cursele de seniori, încă rapid şi cu mare stil.
1949 – Intră în lumea curselor cu motocicleta Vincent Grey Flash pe care a dezvoltat-o în timp ce îşi făcea ucenicia la Vincent HRD Company
1954 – Campion Britanic, Norton
1955 – Campion Britanic, Norton
1956 – Campion Mondial la 500cc
1957 – Locul 3 la Campionatul Mondial de Motociclism clasa 500cmc
1958 – Campion Mondial la 350cmc şi 500cc
1959 – Campion Mondial la 350cmc şi 500cc
1960 – Campion Mondial la 350cmc şi 500cc
1964 – Campion Mondial F1, Ferarri
1965 – locul 5 F1 Ferrari
1966 – (în GP-ul Monaco şi Belgia cu Ferrari), Ferrari; F1 – Locul 2 în Campionat F1, campion în serie Cooper, CamAm, Echipa Surtees Lola T70-Chevrolet
1967 – locul 4 în Campionat F1, Honda
1968 – locul 7 în Campionat F1, Honda
1969 – locul 11 în Campionat F1, BRM
1970 – (în GP-ul Africa de Sud, Spania, Monaco şi Germania doar cu McLaren) locul 17 în Campionat
1971 – locul 18 în Campionat F1, Surtees
1972 F1 – Doar GP Italia, fără rezultate, Surtees
1973 – Caştigător F2 Japonia si Imola, Surtees
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu